Un băiat cu o chitară, singur cu muzica lui. Cam așa înțeleg că a fost Elvis, după ce am văzut filmul lui Baz Luhrmann. Cu un Tom Hanks (în rolul colonelului Tom Parker, impresarul artistului de-a lungul întregii sale cariere) supermișto, pe care nu l-am recunoscut în primul sfert de oră, și cu un Austin Butler în rolul lui Elvis, despre care puteam să jur că este băiatul lui Cristopher Walken. [NB: nu este, am verificat]

Mărturisesc că nu m-am dat în vânt după muzica domnului Presley. Ascult cu plăcere, mai țopăi pe la petreceri pe „Burning Love” și „Jailhouse Rock”, dar cam atât. Ah, și în anii 90 am avut un disc din ăla de vinil pe care l-am tocit la pick-up-ul din dotare. Asta pentru că nu aveam decât vreo 5 discuri cu muzică „capitalistă”, așa că preferam sound-ul ăla oricărui altuia din panoplia artiștilor locali. Totuși, mă enerva rău treaba cu „the King”. Well, acum am înțeles de unde i se trage.

Omul a fost genial. Dincolo de vocea frumoasă, cu timbrul acela cald și pătrunzător, a reușit să aducă în muzica mainstream din anii 50-60 ritmurile afro-americane – într-o vreme în care drepturile civile erau rezervate doar albilor, iar orice apropiere de comunitatea afro-americană nu era văzută deloc cu ochi buni de conservatorii americani. Din film am rămas și cu senzația că a fost și un promotor al feminismului, fără să o facă pătimaș, ci doar firesc și relaxat, prin muzica plină de energie și stilul provocator.

„Dacă nu poți vorbi despre un subiect, cântă.”Și asta a făcut: a cântat cu pasiune, a dansat și a făcut spectacol – iubindu-și fanii și în același timp trăind din admirația lor pentru el. A început să cânte din pasiune, susținut puternic de mama sa, pe care a iubit-o la fel de intens pe cât și-a iubit muzica. Doar că o dată cu moartea ei, lucrurile s-au schimbat. N-o să zic cum, ca să nu vă stric plăcerea dacă vrei să-l urmăriți.

Una peste alta, am rămas cu ideea că produsul comercial Elvis a fost dincolo de controlul lui. Dincolo de sclipici, de luminile Vegasului, de miile de produse cu I ❤️ Elvis, a cântat cu pasiune, fiind extrem de popular nu doar la el acasă, în State, ci în toată lumea. Și-a iubit muzica mai mult decât orice altceva: soția, copilul, familia, propria persoană. E drept că a reușit să schimbe peisajul muzical și cultural mondial, dar prețul a fost prea mare, zic eu. Concluzia mea este: aveți grijă de voi și învățați-i pe copii să aibă grijă de ei, nimeni n-o va face în locul lor.