Back in the days, pe vremea când nu exista Youtube, internet, computere și in general tehnologie sau gadgeturi, vacanțele de vară însemnau zile de vară lungi, excursii, joacă și timp petrecut cu verii și cu prietenii, vizitele bunică-mii la babetele ei și viceversa. În rest, cum nu eram mare fan al festivalului de muzică ușoară de la Mamaia și nici al Cerbului de Aur, citeam aproape tot ce-mi pica în mână. De la Jules Verne la Cireșarii, de la Agatha Christie la Radu Tudoran.

O excepție notabilă au fost Legendele Olimpului. Îm amintesc că le tot primeam ca lecturi obligatorii de vacanță, mulți copii din jurul meu le citeau și chiar susțineau că sunt mișto. Eu? Am încercat de vreo 3 ori să le citesc, dar a fost imposibil să parcurg mai mult de vreo 4-5 pagini fără să mă enervez. Mi se părea că toată târla aia de personaje era formată din zei și semi-zei extrem de obraznici, înfumurați și mai presus de orice foarte nedrepți. Ca să nu mai zic de toate relațiile alea foarte dubioase și dezechilibrate dintre tați și fiice, fii și mame, zei și muritori în care dublul standard era la ordinea zilei. Drept pentru care am refuzat ostentativ să citesc Legendele.

Prin urmare, când am văzut prima dată trailer-ul la Odysseia lui Nolan am zis în sinea mea (și cred că și cu voce tare): Pff, ce tâmpenie, ăștia de la Hollywood chiar au rămas în pană de idei! Dar pentru că (unii) oameni de marketing și-au făcut bine treaba, am zis să dau totuși o șansă filmului și am fost să-l văd. Nu m-a dat pe spate, dar mi-a plăcut suficient de mult cât să-mi trezească curiozitatea de a afla care a fost treaba cu acest Odysseu care voia să ajungă acasă, dar nu prea tare.

Pentru că tot urma o vacanță în Grecia, după o căutare febrilă prin librării (se pare că și alții au fost prinși de focul cunoașterii), am reușit să pun mâna pe Odysseia povestită de Stephen Fry (și tradusă de Radu Paraschivescu) și pe volumul tradus în română în hexametri de Dan Slușanschi. Ce moment și loc mai ar fi mai potrivite decât o vacanță în Grecia pentru a citi aventuri cu zei, eroi și oameni, corăbii, naufragii, furtuni teribile? Ambele au aterizat direct în bagajul de vacanță, așa că am citit în mașină, pe plajă, pe feribot, dimineața devreme și târziu în noapte! Little did I know… domnul Fry face o treabă excelentă în a interpreta povestea într-un limbaj actual, cu punere în context a personajelor și punctând cu mult umor elementele esențiale ale poveștii, asemenea unui spadasin elegant. Am râs cu zgomot când comentează cum personajul principal suferea de mâncărimi într-un anume loc, care nu l-au lăsat să-și vadă de drumul întoarcerii acasă, dar și la explicațiile răzgândirii zeilor. Recomand cu încredere oricui, celor care au citit Legendele și celor care nu au deschis cartea.

Ei bine, Odysseia în traducerea domnului Slușanschi, în schimb, e cu totul altă mâncare de pește! Traduse în hexametri, cânturile te conduc discret și sigur în cu totul altă lume: aceea a poveștilor lungi și cântate, cu numeroase detalii și figuri de stil cu care, eu una, nu am fost deloc obișnuită. A trebuit să-mi acordez creierul la cu totul alt limbaj de lectură, să intru într-un flux de gândire pe un ritm diferit de orice altceva ce am citit. Și, din când în când, să pun mâna pe dicționar ca să înțeleg sensul unor arhaisme pe care nu le-am mai întâlnit de la Eminescu încoace.

Pentru mine, Odysseia a însemnat o deconectare totală de la realitatea înconjurătoare. A însemnat o viață fără ceas, ghidată doar de apusul și răsăritul soarelui. O plonjare în valurile Egeei alături de oamenii mării – de Odysseu și soțiile lui, stat la soare pe pietrele tocite de apa veche de când lumea, miros de alge și pește fript, privit linia orizontului până când cerul și pământul deveneau una, asemenea unei Penelope în așteptarea soțului mult iubit.

Pare greu de citit, dar e un exercițiu bun. Și nu doar ca să părem mai culți în cap sau să avem subiecte de discuție. Ci pentru starea de zen pe care o dă cititorului. Pentru o pauză binefăcătoare care te ajută să pui lucrurile în perspectivă, să renunți la încrâncenare și să capeți seninătate și claritate. Încercați, s-ar putea să vă placă 😊